Despre cartea Chuang Tzu

În opinia specialiştilor în taoismul clasic cartea Chuang Tzu este „cea mai însemnată, fiindcă gîndirea şi atitudinea  existenţială ale vechilor taoişti ne devin accesibile în primul rînd datorită ei”.(1)

Cartea subzistă şi azi sub forma unui lung text în proză divizat în 33 de capitole, repartizate în tablete interioare (I-VII), tabletele exterioare (VIII-XXII) şi tablete diverse (XXIII-XXXIII).

Tradiţia afirmă că numai tabletele interioare sînt opera lui Chuang Tzu, în timp ce celelalte două părţi ale textului sînt atribuite  discipolilor şi succesorilor şcolii sale.

Prin edict imperial al împăratului Hsüan-tsung de Tang, Chuang Tzu a primit, în anul 742, numele onorific de Omul Autentic din Nanhua ( Nan-hua chen-jen)  (Nanhua: [ţinutul] florilor din sud = este numele locului).

Acesta este motivul pentru care opera lui s-a numit, începînd cu dinastia Tang, Adevărata Clasică din Nanhua ( Nan-hua chen-ching ). Termenul tradus de noi prin „clasică” – ching – este identic de cel de „scriptură”, ca operă sacră, aşa cum se aplică el, de pildă, evangheliilor sfinţilor apostoli sau chiar Bibliei.

Chuang Tzu este, după opinia specialiştilor, un geniu literar cu totul ieşit din comun, lăudat şi apreciat în mod unanim. El este mai înainte de toate fabulistul  taoismului. Gîndirea sa se exprimă sub formă de fabule, de istorioare, care asociază concomitent o mare forţă imaginativă, umor, sarcasm, diatribă defăimătoare şi polemică. În această privinţă, nu  există o judecată mai pertinentă decît cea de mai jos:

[Chuang Tzu] se exprimă în discursuri extravagante, în cuvinte insolite, în expresii fără cap şi coadă, uneori prea slobode, dar fără parţialitate, căci doctrina  sa nu urmăreşte să traducă puncte de vedere particulare. El crede că lumea e mult prea confuză ca să merite o exprimare serioasă. De aceea este de părere că cuvintele de circumstanţă sînt prolixe, cuvintele cu  greutate îşi au valoarea lor, dar numai cuvintele revelatoare au o influenţă nelimitată.(2)

Să mai adăugăm că în cartea Chuang Tzu găsim esenţialul tematicii taoiste din Tao Te Ching, dar sub o formă amplificată şi ilustrată cu scurte povestiri edificatoare.

Note:
1.Max Kaltenmark, Lao zi şi daoismul , Sympozion, 1994, p.101.
2. Chuang Tzu, Book XXXIII, chap. 6, versiunea James Legge, traducere şi adaptare în limba română de Jean Chiriac.

Citate comentate

 

Despre însemnele învăţaţilor

La o întrevedere a lui Chuang Tzu cu ducele Ai din Lu, ducele grăi astfel: „Există în  Lu mulţi din clasa învăţaţilor, dar foarte puţini din ei se pot compara cu domnia voastră”. Chuang Tzu răspunse: „În Lu se află puţini învăţaţi”. „Pretutindeni în Lu,  reluă ducele, vezi oameni purtînd straie de învăţaţi, prin urmare cum puteţi afirma că sînt puţini?” „Am auzit, spuse Chuang Tzu, că cei care poartă capişoane rotunde  ştiu totul despre vreme; că toţi care poartă încălţări pătrate cunosc totul despre forma pămîntului; iar cei care se plimbă agale purtînd la brîu o cingătoare de care  atîrnă o piatră semicirculară sînt maeştri în dispute. Dar omul superior, care are asemenea cunoştinţe, nu poate fi recunoscut după asemenea însemne, pentru că nu  este obligatoriu ca cei care poartă asemenea însemne să fie musai învăţaţi. Dacă înălţimea ta crede altminteri, de ce nu dă un edict cum să este o ofensă gravă să porţi asemenea însemne fără a avea cunoştinţele necesare?

La acestea spuse, ducele dădu un asemenea edict, şi în mai puţin de cinci zile nu mai îndrăzni nimeni în tot ţinutul Li să poarte însemnele omului învăţat. ( Chuang Tzu, capitol XXI, versiunea James Legge).

Putem trasa o paralela între aceasta anecdotă şi cuvintele lui Isus din Noul Testament, cînd vorbeşte despre Ioan Botezatorul pe care mulţimile se aşteaptă să se arate ca şi fariseii, îmbrăcat în straie preţioase. „Ce aţi mers sa vedeţi în pustie, un om îmbracat în straie delicate? Dar cei care poartă straie delicate trăiesc în palatele regilor…” (Matei, 11, 7 si urm.).

Despre vis şi iluzie

Următorul extras vorbeşte despre vis şi visare susţinînd că totul nu este decît iluzie.

Cei care visează despre un banchet se pot trezi cu lacrimi şi necaz. Cei care visează despre lacrimi şi necaz se pot trezi ca să ia parte la o vînătoare (adică la un evenimen plăcut). Cînd visează, ei nu ştiu că visează. Unii ar putea chiar visa un vis într-un vis şi numai cînd se trezesc îşi dau seama că au visat despre un vis. Pas cu pas vine marea trezire şi apoi vom afla că această viaţă este cu adevărat un vis extins. (Chuang Tzu, capitol II, Despre egalizarea lucrurilor, versiunea Lin Yutang.)

Această idee – lumea nu e decît vis/iluzie – este foarte la modă în occident, la persoanele atrase de yoga hindusă şi filozofiile orientale. Întrebarea care se pune este, oare, şi taoiştii credeau în acest concept? Putem găsi urmele credinţei în iluzia lumii şi la autorii taoişti, ca de pildă Chuang Tzu.

Chuang Tzu spune că „Pas cu pas vine marea trezire şi apoi vom afla că această viaţă este cu adevărat un vis extins.”

Care să fie sensul acestor cuvinte?

Ideea aici este că putem ajunge treptat şi la concepţia că lumea nu este decît un vis. Că am putea continua pe tema asta şi adăuga alte şi alte asemenea observaţii menite parcă să-ţi sucească mintea.

Este cazul filozofilor speculativi care împînzeau China vremurilor lui Chuang Tzu, şi pe care el îi critica fără răgaz. A vorbi despre orice fără nicio bază reală, ci pur şi simplu din plăcerea de a specula, te poate duce o dată şi o dată la idei ca cele de mai sus.

„Confucius şi cu tine sînteţi amîndoi vise, şi chiar şi eu care spun că voi sînteţi vise, sînt vis”, continuă Chuang Tzu în pasajul citat. El este conştient că nu poate afirma nimic cu calitate de adevăr imuabil cîtă vreme el însuşi nu are realitate, ca persoană, ci este o fantasmă. Prin urmare, de ce să fii atît de ferm în convingerile tale şi consecvent cu opiniile tale (cum e Confucius, de pildă)?

Dar a spune că nimeni nu este real, că toţi suntem vis, că visele se multiplică în alte vise etc. nu este poziţia filozofică a lui Chuang Tzu, ci o manieră elegantă de a ironiza gîndirea speculativă (sau polemica de dragul polemicii).

Chuang şi fluturele

La început, eu, Chuang Tzu, am visat că eram fluture, un fluture zburînd ici-acolo, simţind că se distrează de minune. Nu ştiam că era Chuang. Brusc m-am trezit şi eram eu din nou, adevăratul Chuang. Nu am ştiut nici dacă a fost iniţial Chuang visînd că e fluture sau era acum un fluture visînd că e Chuang. Dar între Chuang şi fluture trebuie să fie o diferenţă. Iată un caz a ceea ce se numeşte Transformarea Lucrurilor. (Chuang Tzu „Ajustarea controverselor”, versiune Legge.)

Deci cine a visat ce? Chuang, că e fluture fără să ştie că e Chuang, fluturele că e Chuang fără să ştie că e fluture?

Sigmund Freud susţine că între vis şi realitate nu este nicio diferenţă. Ceea ce determină realitatea este faptul trezirii.