Ideea de a pune în practică experienţa dobîndită din cele citite despre taoism ca modus vivendi este desigur şi incitantă dar şi neclară. „Cum poţi practica taoismul” poate fi o întrebare arzătoare pentru tine dacă nu te mulţumeşti numai cu plăcerea cititului.
Mulţi vor răspunde la această întrebare simplu: adoptă regula de viaţă taoistă sau participă la o comunitate monastică taoistă.
Există foarte multe comunităţi de acest gen în Occident, cu adepţi fanatizaţi, care respectă mecanic regula comunitară, adică mănîncă taoist, se îmbracă taoist, trăiesc taoist etc.
Cine vede în această adevărată îndoctrinare o aluzie la ideologia sistemelor totalitare nu greşeşte. Nevoia de înregimentare, cu tot ce presupune ea, este acută, ca şi nevoia de a înregimenta. Să spunem în acest sens că, în ciuda fastului şi a iluziei credibilităţii, comunităţile taoiste, unele cu pretenţii de perpetuare a unei tradiţii spirituale, nu au nimic taoist în ele.
Şi atunci, dacă aşa stau lucrurile, ce înseamnă să practici taoismul, să aplici învăţăturile lui?
Unirea cu Tao sau „mersul” universului care presupune ajustarea noastră la cerințele momentane.
Multe istorii taoiste insistă pe acest aspect: fii în ton cu vremurile, mergi pe potrivă și nu împotriva curentului.
Această adaptare la condiţii ar putea fi numită metoda sau calea apei curgătoare (click aici pentru detalii).
Apoi ar mai fi practica vidului sau, cum am întîlnit în Tao Te Ching, practica Căii (iertaţi cacofonia) luminii clare.
Soarele luminează toate fiinţele, fără discernămînt, se spune şi în I Ching, tot astfel înţeleptul suportă şi luminează tot ce există.
Practica vidului decurge din cuvîntarea lui Hui Neng despre vidul naturii noastre, despre Budeitate…
Eu am tradus „budeitatea” ca o stare a minţii (m-am gîndit la prajna – mintea necondiţionată ca facultate a reflecţiei), dar termenul se poate preta şi la ideea de vid, în sensul în care natura noastră împărtăşeşte particularitatea cosmosului de a cuprinde toate lucrurile şi fiinţele indiferent de natura lor contradictorie.
Aceste idei sînt mai degrabă intuitive şi conduc la consecinţe de-a dreptul spectaculoase.
În fine, nu putem uita sugestia cea mai fertilă pentru practicarea taoismului, pe care am botezat-o „Calea vieţii şi a morţii”.
Toate aceste „căi” se inspiră, aşa cum am spus, din Biblia taoismului care este Tao Te Ching.
Aşa că te invit să studiezi această carte cu ajutorul nostru şi, garantat, vei fi 100% cîştigat/ă! vezi cursul nostru dedicat aici.
Mai citește:
- Practica taoismului
- Tu și taoismul (despre specificul taoismului/Tao și avantajele practicii în lumea tehnologică)
- Despre inițiere (ce înseamnă să fii inițiat)
- Căile taoismului (metode și practici)
- Ce este Tao Te Ching
- Ce este I Ching
Resurse
- Cursurile noastre de taoism oferă informații și învățături teoretice și practice. Detalii aici.
- Forumul nostru de taoism îţi oferă suport pentru studiile tale. Detalii aici.
–
Articol de Jean Chiriac
Am auzit ca scopul practicii este obtinerea linistirii. Cum se face asta in practica si ce inseamna de fapt linistire? Se paote „linisti” omul in agitatia vietii pe care o traim azi?