Chuang Tzu a fost unul din autorii de mare anvergură care au scris despre Taoism.
Despre el se ştiu şi mai puţine lucruri decît despre Lao Tzu. Principalele informaţii le avem tot de la Ssu-ma Ch’ien (istoricul antichităţii chineze).
Chuang Tzu s-a născut în provincia Ho-nan de azi, statul Wei. A avut o funcţie măruntă în administraţie, la Ch’i-yuan. A trăit se pare în acelaşi timp cu Mencius, dar este ciudat faptul că aceşti doi mari polemişti nu s-au întîlnit niciodată faţă în faţă.
Ssu-ma Ch’ien scrie despre Chuang Tzu:
Chuang s-a pus la curent cu literatura timpului său, dar a preferat vederile lui Lao Tzu şi s-a declarat discipolul lui; astfel încît marea parte a caracterelor din lucrările sale se ocupă cu ilustrări metaforice ale doctrinelor lui Lao.
Mai mult decît atît, Chuang Tzu devine un critic neobosit al lui Confucius şi al discipolilor săi, pe care îi atacă şi îi ironizeazăc continuu:
Chuang era un scriitor admirabil şi un creator dotat, şi prin exemplele şi descrierile la obiect i-a lovit şi expus pe mohişti şi Literaţi. Nici măcar cei mai iscusiţi savanţi din timpul său nu au putut scăpa de satira sa şi nici nu i-au putu răspunde, în timp ce el însuşi gusta din plin din stilul său scînteietor şi plin de har; şi astfel se face că oamenii cei mai de seamă, ba chiar regii şi prinţesele, nu au putut profita de el pentru interesele lor.
Atitudinea sa dispreţuitoare faţă de viaţa de la curte şi, în fapt, faţă de tot ce ţine de ceremonii şi ritual (idei-forţă la confucianişti) rezultă şi din următoarea întîmplare relatată tot de Ssu-ma Ch’ien:
Regele Wen din Chou, auzind de talentele lui Chuang Tzu, i-a trimis nişte mesageri încărcaţi cu daruri ca să-l poftească la curte, şi promiţîndu-i de altfel că îl va face primul său ministru. Chuang Tzu rîse numai şi le spuse: „O mie de uncii de argint sînt o mare avuţie, iar a fi nobil de seamă şi ministru este cea mai onorabilă poziţie. Dar oare nu aţi văzut boul destinat sacrificiului? El e hrănit cu atenţie mai mulţi ani la rînd şi împodobit cu straie bogate potrivite pentru Marele templu. Iar cînd vine vremea să fie sacrificat, ar prefera să fie un purceluş oarecare, numai că nu poate. Plecaţi de aici şi nu mai mă murdăriţi cu prezenţa voastră. Mai degrabă aş alege să mă distrez în cea mai puturoasă mocirlă decît să fiu robul regulilor şi restricţiilor de la curtea unui suveran. Am jurat să nu accept niciodată un post ci să mă bucur de libera mea voinţă.
O ultimă povestire ni-l înfăţişează pe Chuang Tzu pe patul morţii. Înconjurat de discipoli, el le vorbeşte în acelaşi stil ironic, care nu ascunde însă un simţ acut al realităţii:
Cînd Chuang Tzu a fost să moară, ucenicii săi şi-au exprimat dorinţa să-i facă o înmormîntare fastuoasă. „Voi avea cerul şi pămîntul – zise el – ca sicriu şi acoperiş; soarele şi luna drept simbolurile mele de jad; stelele şi constelaţiile ca giuvaieruri; oare nu este suficient pentru înmormîntare ? Ce ar mai fi de adăugat?” Ucenicii îi răspunseră: „Ne temem că ulii şi corbii îl vor devora pe maestrul nostru.” Chuang Tzu replică: „Sus mă mănîncă corbii şi ulii, iar jos greierii şi furnicile – a le lua unora şi a le da altora dovedeşte cît sînteţi de parţiali.
Mai citeşte:
- Despre cartea Chuang-Tzu
- Chuang-tzu citate
- Cine a fost Lao Tzu
–
Traducerile provin din versiunea James Legge.
Articol şi traducere de Jean Chiriac