Nu te îngriji tot timpul de ce vei îmbrăca şi ce vei mînca. Tatăl tău din Cer îţi dă ţie tot necesarul, aşa cum le dă plantelor şi animalelor.
Această idee a neîngrijirii de cele ale traiului cotidian a fost expusă de Isus în Noul testament. Fireşte că, exceptîndu-i pe sihaştri, nimeni nu-i dă curs. Chiar şi creştinii cei mai zeloşi în credinţă nu arată interes pentru indiferenţa faţă de cele ale traiului zilnic. Ba dimpotrivă!
Şi totuşi, găsim în al loc, în speţă în înţelepciunea taoistă, o idee asemănătoare, dacă nu chiar identică.
Ideea de vid interior, de vidare.
Ca să explic mai simplu, este vorba de a-ţi părăsi dorinţele pentru a fi pe potriva lui Tao şi astfel în armonie cu totul.
Această idee o găsim explicit în primul verset din Tao Te Ching, biblia taoismului. Iată ce scrie acolo:
Trebuie să fii fără dorinţă
Dacă vrei să-i sondezi adîncimea (lui Tao).Dacă însă nu renunţi la dorinţă
Nu vei trece dincolo de aparenţa lui (Tao).
A fi fără dorinţă înseamnă a renunţa la griji şi nu în ultimul rînd la ce vei îmbrăca şi vei mînca…, la ziua de mîine. Înseamnă a trăi clipa.
Este fascinant să găseşti idei atît de asemănătoare în discipline spirituale atît de diferite: creştinism şi taoism.
Şi totuşi, aşa stau lucrurile, dovedind astfel că spiritualităţile au locuri comune, lucruri de care nu ne putem lipsi, cum e de pildă vidarea interioară.
Mai citeşte şi: